Cavalerul zilei

Era un cavaler teuton de pe vremuri care pleca în bătălii crâncene să cucerească teritorii.

Si bineînṭeles o lasă pe soṭia lui acasă, gândindu-se ce-o să se întâmple cu ea atâtea luni în cruciadele lui.
Îi pune o centură de castitate. Bineînṭeles, cheia i-o dă celui mai bun prieten.
- In tine și doar în tine am încredere.
- Te rog să ai grijă de cheia asta ca de ochii din cap.
- Este cheia de la centura de castitate a soṭiei mele.
- Ӑsta, prietene drag, nici o grijă eu prietenul tău de-o viaṭă nu am s-o dau nimănui.
Pleacă frumos cavalerul la luptă stârnind în spatele calului un nor de praf.
La un moment dat după o jumătate de oră un alt nor de praf din spate se apropia de ei.
Se apropia, se apropia când ce să vadă?
Prietenul lui călare pe un cal.
- Stai așa stai așa zice el gâfâind:
- Ce s-a întâmplat?
- A luat foc castelul, mi-au furat nevasta?
- Nu, tâmpitule mi-ai dat cheia greșită.